Sari la conținut
Recomandari IslamRo
  • Staţi acasă, izolaţi-vă! Coronavirus loveşte în întreaga lume.
  • Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Dacă auzi că o anumită boală s-a declanşat într-un anumit loc, nu merge acolo şi dacă aceasta se declanşează într-un loc în care te afli deja, atunci nu părăsi acel loc…” (relatat de Bukhari şi Muslşim)

Aly Zahra Amira

Membru IslamRo
  • Număr conținut

    74
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

  • Zile Câștigate

    24
  • Time Online

    19d 32m 33s

Aly Zahra Amira a câștigat ziua ultima dată pe Ianuarie 29

Aly Zahra Amira a avut cel mai apreciat conținut!

Reputație Comunitate

35 Excellent

Despre Aly Zahra Amira

  • Rang
    Avansat

Vizitatori Recenți Profil

3.245 citiri profil
  1. Aly Zahra Amira

    Întrebări frecvente

    De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii? Întrebare: De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii? Răspuns: În primul rând, este important să înţelegem că nu toţi arabii sunt musulmani şi nu toţi musulmanii sunt arabi. Deşi majoritatea arabilor sunt musulmani, sunt mulţi arabi care nu sunt musulmani. De fapt, sunt mult mai mulţi musulmani care nu sunt arabi (în zone precum Indonezia şi Malaezia) decât musulmani arabi. În al doilea rând, trebuie să reţinem că nu toţi arabii îi urăsc pe evrei, că nu toţi musulmanii îi urăsc pe evrei şi că nu toţi evreii îi urăsc pe arabi şi musulmani. Trebuie să fim atenţi să nu catalogăm oamenii într-un fel sau altul. Cu toate acestea, în general vorbind, arabii şi musulmanii au o aversiune şi o neîncredere faţă de evrei şi invers, evreii pentru arabi şi musulmani.Dacă există o explicaţie biblică cu privire la această animozitate, trebuie să ne întoarcem în trecut pe vremea lui Avraam. Evreii sunt descendenţi ai lui Isaac, fiul lui Avraam. Arabii sunt descendenţi ai lui Ismael, de asemenea fiul lui Avraam. Cum Ismael era fiul unei sclave (Geneza 16:1-16) şi Isaac era fiul promis care avea să-l moştenească pe Avraam (Geneza 21:1-3), evident că exista o anumită animozitate între cei doi fii. Pentru că Ismael râdea de Isaac (Geneza 21:9), Sara a vorbit cu Avraam să-i alunge pe Agar şi Ismael (Geneza 21:11-21). Probabil că acest lucru a provocat mai mult dispreţ în inima lui Ismael pentru Isaac. Un înger chiar a profeţit lui Agar că Ismael va “trăi în ostilitate faţă de toţi fraţii lui” (Geneza 16:11-12).Religia islamică, la care au aderat o majoritate a arabilor, a făcut ca această ostilitate să devină mai profundă. Coranul conţine unele instrucţiuni contradictorii cu privire la evrei. La un moment dat îi instruieşte pe musulmani să îi trateze pe evrei ca fraţi, şi în altă parte porunceşte musulmanilor să îi atace pe evreii care refuză să se convertească la Islam. De asemenea, Coranul introduce un conflict cu privire la cine a fost fiul promis. Scriptura evreiască spune că a fost Isaac. Coranul spune că a fost Ismael. Coranul învaţă că Ismael a fost fiul pe care Avraam aproape că l-a sacrificat Domnului, nu Isaac (ceea ce vine în contradicţie cu Geneza capitolul 22). Această dezbatere cu privire la cine a fost fiul promis, contribuie în mare măsură la ostilitatea din ziua de azi.Totuşi, rădăcinile străvechi ale ostilităţii dintre Isaac şi Ismael nu explică în totalitate ostilitatea de astăzi dintre evrei şi arabi. De fapt, de mii de ani în Orientul Mijlociu, evreii şi arabii au trăit relativ în pace şi indiferenţă unii faţă de alţii. Cauza pricipală a ostilităţii are o origine modernă. După Cel de-al Doilea Război Mondial, Naţiunile Unite au recunoscut ocuparea unui teren de către poporul evreu, la restabilirea statului Israel, teren care a aparţinut acestora, dar la vremea reocupării lui era locuit de arabi (palestinieni). Cei mai mulţi arabi au protestat vehement împotriva ocupării acestui teren de către poporul Israel. Naţiunile arabe s-au unit şi au atacat Israelul într-o încercare de a-i alunga pe evrei de pe terenul lor – dar ei au fost învinşi de Israel. De atunci, a fost o mare ostilitate între Israel şi vecinii săi arabi. Dacă ne uităm pe o hartă, Israelul are felie micuţă de tot de teren şi este înconjurată de naţiunile arabe mult mai mari, de exemplu Iordania, Siria, Arabia Saudită, Irak şi Egipt. Punctul nostru de vedere este că, biblic vorbind, Israelul are dreptul să existe ca naţiune având propriul teren – că Dumnezeu a dat terenul lui Israel descendenţilor lui Iacov, nepotul lui Avraam. În acelaşi timp, credem cu tărie că Israelul ar trebui să caute pacea şi să arate respect pentru vecinii lor arabi. Psalmul 122:6 declară, "Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă”.
  2. Aly Zahra Amira

    Păcate majore. De știut

    LISTA PACATELOR MAJORE 01. Asocierea de parteneri lui Allah (Shirk) 02. Uciderea 03. Practicarea magiei 04. Neimplinirea Rugaciunii (As-Salah) 05. Neplata Daniei (Az-Zakat) 06. Sa nu postesti in Ramadan fara o scuza valida 07. Sa nu faci Hajj, atunci cand ai posibilitatea 08. A nu-ti respecta parintii 09. Taierea relatiilor de rudenie 10. Adulterul 11. Homosexualitatea 12. Camata 13. Mancarea averii orfanului 14. Sa minti despre Allah si Mesagerul Sau salAllahu aleihi waSallam 15. Sa fugi de pe campul de lupta 16. Un lider care isi pacaleste oamenii si care este nedrept cu ei 17. Mandria si aroganta 18. Sa depui marturie falsa 19. Sa bei Khamr (vin, bauturi alcoolice) 20. Jocurile de noroc 21. Sa calomniezi o femeie cinstita 22. Sa furi din prazile de razboi 23. Sa furi 24. Talharia, jaful la drumul mare 25. Sa faci un legamant fals 26. Asuprirea 27. Venituri ilicite (haram) 28. Sa iei proprietatea altuia prin inselaciune 29. Sinuciderea 30. Sa minti frecvent 31. Sa judeci nedrept 32. Sa dai si sa accepti mita 33. Femeile care imita barbatii si barbatii care imita femeile 34. Proxenetul si cel care permite sotiei sa comita adulter 35. Sa te casatoresti cu o femeie pentru a o face permisa sotului ei 36. Sa nu te protejezi de urina 37. Falirea, semetirea cu faptele bune 38. Sa achizitionezi cunostinte religioase pentru foloase lumesti si sa ascunzi acea cunoastere 39. Sa tradezi increderea 40. Sa amintesti celor care le-ai facut un favor sau o pomana de binele pe care l-ai facut 41. Sa negi Destinul (sa nu crezi in Destin) 42. Sa asculti la conversatia privata a oamenilor 43. Cel care imprastie vorbe pentru a initia ura intre oameni 44. Blestemul 45. Sa incalci promisiunea sau legamantul 46. Sa crezi in prezicatori si astrologi 47. Comportamentul rau (rebeliunea) al sotiei fata de sotul sau 48. Sa faci picturi si statuete (ale fiintelor cu suflet) https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2013/09/13/ce-spune-islamul-despre-expunerea-fotografiilor/ 49. Jelirea, bocirea, ruperea hainelor si alte fapte asemanatoare, atunci cand o calamnitate sau o nenorocire cade asupra ta 50. Sa-i tratezi pe ceilalti nedrept 51. Comportamentul arogant (sau suprasolicitarea) fata de sotie, servitori, cei slabi si fata de animale 52. Ofensarea (agresarea) vecinului 53. Ofensarea si abuzarea Musulmanilor 54. Ofensarea slujitorilor lui Allah si atitudinea aroganta fata de ei 55. Sa-ti tarasti vesmintele cu mandrie 56. Barbatii care poarta matase sau aur 57. Sclavul care fuge de la stapanul sau 58. Sa sacrifici un animal care a fost oferit altcuiva in afara de Allah 59. Sa atribui paternitatea altui tata decat adevaratului tata 60. Sa argumentezi intr-un mod violent 61. Sa stochezi apa in exces 62. Inselarea la masura (cantar) 63. Sa te simti in siguranta fata de planul lui Allah 64. Sa deznadajduiesti in Indurarea lui Allah si sa-ti pierzi speranta 65. Sa nu faci Rugaciunea in adunare si sa o faci singur fara nicio scuza (pentru barbati) 66. Sa pierzi in mod repetat Rugaciunea de Vineri fara nicio scuza (pentru barbati) 67. Uzurparea drepturilor mostenitorilor 68. Inselarea si complotarea la rau 69. Sa spionezi pentru dusmanii Musulmanilor 70. Sa blestemi si sa insulti oricare dintre companionii Mesagerului lui Allah salAllahu aleihi waSallam PACATELE CARE ATRAG BLESTEMUL LUI ALLAH Aceste pacate care atrag blestemul lui Allah sunt cele care au fost subliniate in anumite Hadisuri ale Profetului salAllahu aleihi wa sallam. Unele dintre ele le regasim si in lista pacatelor majore de mai sus, dar mai sunt si altele. De fapt acest subiect al pacatelor majore si al pacatelor care atrag blestemul lui Allah si al Mesagerului Sau salAllahu aleihi wa sallam este unul mai complex, si desigur, nu avem nevoie doar de o lista, ci este nevoie sa si explicam macar unele dintre aceste pacate majore. Si in shaa Allah, sper ca putin cate putin vom lamuri unele dintre cele mai grave sau unele dintre cele mai comune pacate majore, pe care este posibil ca unii dintre noi sa le comitem si sa nu le dam importanta cuvenita. Pe scurt, unele dintre aceste pacate sunt: – Cei care se implica in tot ceea ce tine de alcool si intoxicante: cel care bea, cel care cumpara, cel care vinde, cel care livreaza, cel care primeste sau ofera cadou, cel care-i serveste pe altii, etc. – Cei care se implica in camata: cel care o plateste, cel care o primeste, cel care este martor la scrierea documentelor, cel care faciliteaza sau ajuta, etc. – Cei care nu platesc Zakat – Cei care sunt implicati in mita: cel care da, cel care accepta, cel care mediaza, etc. – Cei care sunt nesupusi parintilor. Cei care isi blesteama parintii si care rup relatiile cu ei. – Cei care sunt mincinosi si ipocriti – Cei care cauzeaza rau credinciosilor – Femeile care ii imita pe barbati, si barbatii care imita femeile si care se imbraca ca sexul opus – Femeile care confectioneaza peruci sau extensii de par si care le poarta, cele care isi penseaza sprancenele si care se tatueaza si care isi fac operatii estetice in scop de infrumusetare – Cei care se implica in adorarea mormintelor si a locuitorilor mormintelor, jelirea si bocirea mortilor – Cele care refuza sa implineasca drepturile sotilor – Cei care ascund cunoasterea, regulile religioase din Coran si Hadeeth, fie prin faptul ca nu raspund, fie prin faptul ca nu corecteaza – Cei care indreapta arma catre fratii lor Musulmani – Cei care sunt implicati in homosexualitate si sex anal – Cele care isi expun frumusetea si podoabele La ce se refera aceste hadisuri care vorbesc despre blestemul lui Allah? Acest blestem (Allah sa ne fereasca) ramane atata timp cat persoana nu este iertata de Allah. Pentru a indeparta acest blestem, trebuie sa ne caim sincer (sa facem Tawbah) pentru pacatul comis, si sa facem o promisiune ferma lui Allah ca nu vom mai comite acel pacat. In acest caz, trebuie sa incetam imediat comiterea acelui pacat si sa ne asiguram ca nu vom mai reveni niciodata la acel pacat. Trebuie de asemenea sa rezolve si ceea ce are legatura cu pacatele sale din trecut. Astfel, daca a luat proprietatea sau averea cuiva pe nedrept sau ilegal, trebuie sa returneze bunurile. Daca a avut avere ilegala in posesia sa, trebuie sa o dea de pomana. Daca a cauzat vreun rau altora, trebuie sa le ceara iertare si sa indeparteze raul pe cat posibil. Trebuie de asemenea sa inmulteasca faptele sale bune si sa fie supus fata de Allah.
  3. Aly Zahra Amira

    Ce este Apa zam zam

    Sunt multe hadithuri care confirmă meritele extraordinare ale apei Zam Zam. Îngerul Jibril, aleihi sallam, folosind apa Zam Zam, ne-a demonstrat miraculozitatea ei, spălând cu ea inima Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. În hadithul relatat de Anas, radhi Allahu anhu, se spune: „«Îngerul Jibril, aleihi sallam, l-a luat pe Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, din mijlocul copiilor cu care se juca. L-a ținut și l-a întins pe spate, scoțându-i inima, din care a scos un punct negru, zicându-i: „Aceasta este partea care aparține lui Sheitan.” A aruncat acea bucată și a spălat inima Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, cu apa Zam Zam.»” (relatat de Muslim) Ibn Abbas ne relatează că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus despre apa Zam zam: „Cea mai bună apă care curge pe suprafața pământului este apa Zam Zam, pentru că ea nu este numai o apă, ci și o mâncare completă, și ea vindecă toate bolile; iar apa cea mai rea care curge la suprafața pământului se numește Wadi Barahout. La suprafață este plină de viermi care au picioare ca cele de lăcuste; dimineața curge, iar seara se usucă.”
  4. Aly Zahra Amira

    De știut. Sfiala femei în islam

    Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib: Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25] Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și virtuoase. Companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuiau să spună că: „Sfiala Trimisului lui Allah depășea sfiala unei fecioare în budoarul ei.” De asemenea, întrebând despre consimțământul necesar al miresei înaintea căsătoriei sale, Aișah i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah! O fecioară este sfioasă.” El a zis: „Consimțământul ei este exprimat prin tăcerea ei.” De fapt, sfiala este o însușire înnăscută a femeilor și unul dintre atributele morale cu care Allah le-a înzestrat pentru a le proteja castitatea lor. Dacă sfiala unui bărbat este lăudabilă, atunci sfiala unei femei este mult mai demnă de laudă. Și dacă sfiala unui bărbat este o virtute, sfiala unei femei este cea care îi completează frumusețea, îi sporește strălucirea și o face să fie plăcută. Sfiala este de asemenea un semn al modestiei și purității, pe când insolența este un semn al coruperii și depravării. Sfiala este păzitorul vigilent al castității. Protejează puritatea femeilor și previne pe oricine și orice să-i violeze sfințenia. Prin urmare, observăm că oricând suntem pe cale să facem o faptă rea, sau să rostim un cuvânt urât, modestia noastră interioară ne oprește să facem asta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Modestia poate conduce doar la bine.” De asemenea, Ibn Masood a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Una dintre zicalele profeților de mai înainte pe care oamenii au luat-o este: „Dacă nu te simți rușinat, fă ce vrei.” Asta înseamnă că îndrăzneala presupune rău și depravare. Asta este de asemenea o avertizare întrucât Allah Preaînaltul spune: Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă. [Al-Kahf 18:29] Prima relatare stabilește că sfiala nu aduce nimic decât bine și nu rezultă în nimic decât bune maniere și vorbe frumoase. A doua relatare este o avertizare pentru cei care nu au nici un simț al modestiei și care nu se simt niciodată rușinați când fac ceva greșit. Multe alte relatări sugerează de asemenea că sfiala față de Allah este baza adorării și cea mai bună dintre virtuți. Într-o încercare de a analiza diferențele dintre bărbați și femei, Darwin spune: „În timpul erei barbare, cel mai puternic și agresiv bărbat răpea femeia și o închidea în peșteră. Locuitoarele peșterii erau cele mai frumoase și cele mai sfioase femei care atrăseseră atenția bărbaților. Prin urmare, dacă caracteristicile genetice ale ființei umane au continuat să fie separate și divizate, potrivit legilor ereditare mendeliene, este ușor să înțelegem cât de puternice și agresive au rămas caracteristicile masculine, în timp ce frumusețea și sfiala rămân insușiri feminine.” Henry Marion, lector de Literatură la Universitatea din Paris a spus: „Larochovoko a spus că de multe ori, sfiala unei femei este protectoarea demnității și a reputației. Și Fanlon a spus că timiditatea este cel mai bun păzitor al castității feminine.” Așadar nu este surprinzător că Islamul a protejat și încurajat această calitate pentru a întări apărarea femeilor contra răului și pentru a respinge șoaptele lui Șeitan. Sfiala protejează onoarea și castitatea femeilor, întrucât o femeie lipsită de sfială și modestie este mai vulnerabilă la tentații. Ea este atrasă ușor spre comiterea actelor păcătoase. În consecință, sfiala este una dintre calitățile naturale al femeilor. Este o însușire înnăscută care completează feminitatea lor. În spatele ei se află o înțelepciune divină din care am ilustrat o mică parte.
  5. Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda mai 20, 2018 Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda Hadisul despre cele mai bune rânduri la rugăciune și însemnătatea sa Exista un hadis relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) în care Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că: „ Cele mai bune rânduri (la rugãciune) dintre cele ale bărbatilor sunt cele din față, iar cele mai rele sunt ultimele, în timp ce, pentru femei, cele mai bune rânduri sunt ultimele și cele mai rele sunt cele din față.” Unii oameni folosesc acest hadis pentru a preveni femeile să participe la rugăciune în moschee întru totul sau să le izoleze în săli separate. Aceasta este o interpretare ciudată atât timp cât Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) putea să construiască o altă sală de rugăciune separata pentru femei sau chiar să le împiedice, de la bun început, să își facă rugăciunile în moschei. Cu toate acestea, el în mod absolut nu a făcut niciunul dintre aceste lucruri. Hadisul afirmă mai degrabă că este de preferat ca bărbații să stea la rugăciune în primele rânduri, iar femeile în ultimele, nimic mai mult. Acesta face apel la considerații și justificări rezonabile, prima dintre ele fiind aceea că, primul rând al bărbaților și ultimul rând al femeilor sunt cele care se completează cu cei care vin cel mai devreme la moschee, iar acest lucru este o binecunoscută virtute. În al doilea rând, aceste două rânduri sunt mai bune în a ajuta persoanele care se roagă să nu le fie distrasă atenția de ceea ce se poate petrece în restul moscheii, iar acest lucru implică concentrarea neîntreruptă și dedicarea în rugăciune. În al treilea rând, această instrucțiune este în armonie cu alte relatări în care Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a interzis femeilor să-și ridice capetele lor (din prosternare) înaintea bărbaților pentru a le da bărbaților timp suficient să-și mențină trupurile acoperite corespunzător; la vremea aceea, datorită situației economice precare a comunității musulmane în curs de formare/timpurii, nu toți companionii își permiteau haine lungi care să îi acopere corespunzător în timpul prosternării. A fost relatat de la Asma că ea a spus: “L-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) spunând, «Oricare dintre voi crede în Allah şi în Ziua de Apoi să nu îşi ridice capul său până ce noi (bărbaţii) nu ne ridicăm capetele noastre (după prosternare),» ca nu cumva ele să vadă părţile intime ale bărbaţilor din cauza veşmintelor scurte din partea inferioară…” În mod similar, Sahl ibn Said a spus că, în timpul Profetului, femeilor li se poruncise să nu îşi ridice capetele [din sujud] până ce bărbaţii nu sunt complet aşezaţi datorită hainelor nepotrivite (în altă relatare, scurte) [purtate de bărbaţi]. O altă relatare adaugă: “Deci, păziţi-vă sau feriţi-vă privirile de la a vedea părţile intime ale bărbaţilor”. Relatat de Amr ibn Salamah:
  6. Aly Zahra Amira

    Povestea unui păcătos

    Povestea unui om care a pacatuit 40 de ani Un om din neamul lui Moise pacatuise timp de 40 de ani fara a se cai nici macar o data in viata. Intr-un an, peste neamul lui Moise s-a abatut o seceta cumplita. Animalele incepusera sa moara, cerealele sa se usuce si apa raurilor sa sece. Oamenii i-au cerut lui Moise sa se roage la Allah. Moise si-a adunat neamul si au inceput sa se roage insa Allah nu le accepta ruga. Allah i-a spus lui Moise ca nu le primeste ruga din cauza unuia dintre ei care continua sa pacatuiasca de 40 de ani. Moise l-a intrebat pe Allah ce trebuie sa faca la care Allah i-a raspuns ca trebuie sa-l indeparteze pe acel pacatos din grupul lor atunci cand se roaga. Gandeste-te cat de mult il pot supara pacatele pe Allah!Pacatele tale pot fi cauzele problemelor si greutatilor ca ti se intampla in viata de zi cu zi! Indata ce a aflat solutia, Moise s-a dus la poporul sau si le-a spus ca Allah n-o sa trimita ploaia pana ce nu va iesi acel pacatos dintre ei. Pacatosul stia ca este vorba despre el, insa spera ca poate va iesi altcineva in locul lui si astfel va scapa de rusine. In acel moment pacatosul si-a spus: -O, Allah, am pacatuit 40 de ani, iar Tu ma acoperi si nu ma divulgi! Iti promit, o Allah, ca nu ma voi mai intoarce la pacate! O, Allah, iarta-ma! Odata cu cainta lui, a inceput sa ploua. Vazand ploaia, Moise i-a spus lui Allah: -O, Allah a ploat fara ca acel pacatos sa iasa dintre noi. Allah i-a raspuns ca a trimis ploaia din bucurie pentru cainta celui care pacatuia de 40 de ani. Curios, Moise i-a cerut lui Allah sa-l instiinteze despre acel om insa Allah i-a raspuns: -O, Moise, il acopar de 40 de ani si crezi ca-l divulg in ziua in care s-a intors la Mine caindu-se? Allah sa fie slavit! Cat de Indurator si Milostiv este cu noi, chiar si atunci cand pacatuim… O, Allah acopera-ne noua pacatele atat in aceasta viata cat si in ziua in care ne vei invia pentru judecata!
  7. Aly Zahra Amira

    Islam

    Ce este Monoteismul? Monoteismul este principiul de bază al dogmei islamice. Temelia Islamului este crezul monoteist. Tot ceea ce se face în numele Islamului trebuie cântărit în balanța monoteismului. Rezumatul monoteismul îl regăsim în expresia „Nu există divinitate în afară de Allah”, care înseamnă că Singurul Care merită să fie adorat este Allah. Acestei expresii i s-a dat și denumirea de „Al-Kalimah al-Tawheed (Expresia Monoteismului)”. Această expresie atât de specială, care este cheia crezului islamic, reprezintă, de fapt, un fel de cifru al existenței. De aceea, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că greutatea spirituală a acestui cuvânt atârnă mai greu decât Universul. Expresia „Nu există altă divinitate în afară de Allah” se compune din două părți. Prima parte este propoziția de negație și are înțelesul de „nu există nicio divinitate”, iar a doua este cea afirmativă și are înțelesul de „există doar Allah.” Polaritatea negativă și pozitivă din această frază cuprinde tot ceea ce este în Univers. De exemplu, această polaritate este reprezentată de neutronul și protonul din particula de atom, de forța centrifugă și cea de atracție ce asigură mișcarea organizată a stelelor și a tuturor corpurilor cerești precum planetele. În ceea ce privește viețuitoarea, aceasta este reprezentată de moarte și de viață. În ceea ce privește viețuitoarele care respiră, polaritatea se observă în procesul de inspirare și de expirare. În lumea digitală este reprezentată de codurile 0 și 1 care sunt două elemente de bază ale acestei lumi. Pe scurt, întreaga existență este un cor cosmic care proclamă monoteismul prin limbajul stării. Astfel proclamarea monoteismul semnifică apartenența la Univers. Din această perspectivă expresia „nu există altă divinitate în afară de Allah” cheamă la un comportament responsabil față de existența a cărei parte este. Înainte de toate, însă, „nu există altă divinitate în afară de Allah” este o parolă de intrare în monoteism. Cel care pătrunde în dogma monoteismului prin la ilahe illallah, odată cu afirmarea acestei expresii, face următorul angajament față de Allah: Allah este sensul existenț De aceea, deconectarea oricărei ființe/ lucru de la Creatorul său înseamnă ruperea acesteia/acestuia de sensul și de scopul existenței sale. Toate lucrurile relaţionează reciproc, fiecare fiind, totodată, în relație cu Unul Singur (Allah). Nu există niciun aspect al vieții care să fie independent de Allah și asupra căruia să nu aibă un cuvânt de spus. Allah este Unic, iar creațiile Lui sunt nenumărate. Crezul politeist reprezintă o nedreptate față de adevăr, iar divinizarea creației reprezintă o nedreptate față de creație. Toți tiranii și toți dictatorii sunt produsele celei din urmă injustiții. Conform acestei legi, până și exterminarea sursei necredinței de pe fața pământului este împotriva voinței lui Allah. „Dacă Domnul Tău ar fi voit, ar fi crezut toți cei care se află pe fața pământului. Oare tu poți să-i forțezi pe ei până ce vor crede?” (Yunus 10: 99).
  8. Aly Zahra Amira

    Islam

    Care sunt măsurile care au fost luate pentru protejarea Coranului? Primele măsuri care s-au luat pentru protejarea revelației sunt următoarele: Protejarea revelației prin scriere În pasajul care a fost pogorât pentru prima oară – „El l-a învățat pe om prin condei, El l-a învățat pe om ceea ce nu știa” (Alaq 96: 4-5) i s-a indicat profetului Muhammed să ia revelația sub protecție prin scriere. De asemenea, observăm aceeași indicație și în versetul din primele sure pogorâte: „Jurăm pe condei și pe ceea ce scrie.” (Qalem 68: 1). Așa cum bine se știe, cultura arabă din acele timpuri nu era bazată pe scriere, ci era transmisă pe calea orală. După ce a primit acea indicație, profetul Muhammed a făcut deschiderea în societatea mekkană, unde cultura orală era predominantă, a unei ere noi – cea a culturii scrise. În acest sens, pe parcursul celor 23 de ani au fost folosiți aproape 40 de scribi cu scopul de a proteja revelația prin scriere. Astfel primul care a colectat revelația a fost însuși profetul Muhammed. În ziua în care Profetul a murit revelațiile scrise se găseau la capul acestuia sub formă de suluri. Protejarea revelației prin împlinirea rugăciunilor zilnice În prima sură care a fost pogorâtă (Sura Alaq) se menționează și rugăciunea (Alaq 96: 10). Iar acest lucru arată că rugăciunea avea loc în viața primilor musulmani în paralel cu pogorârea Coranului. Rugăciunea este precum o cutie care cară Coranul. De vreme ce s-a poruncit recitarea Coranului în afara rugăciunii, nu poate fi vorba de împlinirea rugăciunii fără recitarea Coranului. În acest sens, profetul Muhammed a spus: „Rugăciunea nu este rugăciune fără Coran (fără recitarea surei Fatiha). (Buhari, Ezan, 95) Rugăciunea este obligatorie pentru fiecare musulman. Asta înseamnă că fiecare drept-credincios care împlinește rugăciunea va recita, fără doar și poate, și din Coran. Iar acest lucru înseamnă protejarea Coranului prin rugăciune. Pe de altă parte se știe că numărul celor care au memorat Coranul, în timp ce Profetul conducea rugăciunile colective, nu este deloc mic. O altă rugăciune care a contribuit la protejarea Coranului este Rugăciunea de Vineri, care a intrat în vigoare la Medina. Există aproximativ 500 de predici pe care Profetul le-a ținut în Medina. Majoritatea acestora aveau ca temă Coranul. De obicei în timpul predicii Profetul recita Coran, iar acest lucru a contribuit la protejarea Coranului. Protejarea Coranului prin memorare Îndată ce revelația era pogorâtă ea era memorată de către primii drept-credincioși în timp ce era notată pe materialele aflate la îndemâna lor. Prin această modalitate, unii companioni și-au realizat propriile lor colecții. Numărul celor care și-au alcătuit propriile colecții de sure și versete în timpul Profetului a fost de 16. Conținutul acestor colecții personale este același cu conținutul Coranului din prezent, cu deosebirea ordinii surelor. În ceea ce privește ordinea surelor, fiecare le ordona în funcție de propriul stil și metodă. Coranul este o carte care a fost memorată în întregime de către companionii Profetului. Cel care memorează Coranul se numește hafiz, iar procedură de a-l memora în întregime se numește hifz. Mai mult, această tradiție de a memora Coranul în întregime de-a lungul istoriei a continuat, fiind în continuă creștere. Astfel, Coranul a fost transmis de 1400 de ani de la o generație la alta prin „carduri de memorie vii”. În prezent, numărul celor care memorează Coranul de la o copertă la alta a ajuns fără nicio exagerare la milioane. Efortul de a citi Coranul, care a început cu primul verset revelat – „Citește”, a făcut ca procentul de cititori din societatea islamică să crească așa de mult încât nicio altă comunitate din acea perioadă nu se poate compara cu aceasta.
  9. Aly Zahra Amira

    Islam

    Ce este un hadis? În limba arabă, sensul principal al termenului de "hadis" este acela de ştire, veste, conversaţie, povestire, relatare a unui moment din istorie sau a unei legende, indiferent dacă aceasta este adevărată sau falsă.Un alt sens este acela de "nou" - antonimul lui "qadim" care înseamnă vechi.Asemenea altor cuvinte (de exemplu: zakat, salah), termenul "hadis" a căpătat un sens special în Islam.Aşadar, din prisma religiei islamice, "hadis" înseamnă vorbele, faptele, încuviinţările şi însuşirile profetului Muhammed (s.a.s), ceea ce el a spus, împlinit, aprobat în diferite împrejurări. Importanţa hadisurilor în Islam Hadisurile reprezintă a doua sursă de bază a Islamului, după Coranul cel Nobil, căci Allah Preaînaltul a spus în Coran că profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu vorbeşte de la sine, ci doar transmite revelaţia divină pură.Aşadar majoritatea spuselor şi acţiunilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt revelaţii divine.Coranul ne trasează modul de viaţă în linii mari, iar hadisurile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) explică şi detaliază aceste principii de bază prin spuse şi practici (rugăciunea, zakat, hajj).De fapt, hadisurile reprezintă singura variantă validă de interpretare a Coranului. Apariţia ştiinţelor hadisului Vorbele, faptele şi caracterul profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au avut parte de cea mai mare atenţie din partea companionilor şi a comunităţii musulmane, încă din timpul vieţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).Ele au fost transmise atât oral, cât şi scris, din generaţie în generaţie, până în zilele noastre.Astfel putem afirma că el este singura personalitate din istorie a cărui viaţă este atât de bine cunoscută.Noi astăzi ştim cum a trăit trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atât ca tată, ca soţ, ca bunic, ca imam, ca lider politic, cât şi ca mesager al divinităţii, graţie eforturilor depuse de savanţiimusulmani în domeniu.În decursul istoriei, procesul de notare şi culegere a hadisurilor a cunoscut mai multe etape, până s-a ajuns la apariţia unei noi ştiinţe, caracteristice comunităţii musulmane, denumită „ştiinţa hadisurilor”.Această ştiinţă a apărut în urma manifestării intenţiilor răuvoitoare ale duşmanilor Islamului de a introduce în tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) relatări mincinoase ce nu îi aparţineau acestuia.Nevoia de delimitare a relatărilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relatările mincinoase, fabricate de răuvoitori, a dat naştere la această ştiinţă ce a atins apogeul in secolul al III-lea hijri când sa scris majoritatea culegerilor de hadisuri şis-au definit condiţiile hadisului autentic şi a celui neautentic.
  10. Aly Zahra Amira

    Islam-ul

    Scrierea Hadisurilor Scrierea Hadisurilor Scrierea hadisurilor a început încã din timpul vieţii profetului Muhammed (s.a.s.). Companionii Profetului (s.a.s.), majoritatea arabi, aveau o memorie excelentã şi au putut reţine cu exactitate tot ceea ce au vãzut în viaţa Profetului (s.a.s.) sau au auzit de la el. Având în vedere importanţa fundamentalã a spuselor şi faptelor Trimisului lui Allah (s.a.s.), a poruncilor sale, a interdicţiilor şi a acordului dat prin pãstrarea tãcerii, atitudini pe care el le adopta în anumite împrejurãri, era de aşteptat ca unii dintre musulmani sã înceapã sã-i pãstreze în scris hadisurile, încã din timpul vieţii sale. Abdullah ibn ‘Amar ibn Al-‘As (a.s.) a însemnat mii de spuse ale Profetului (s.a.s.) în sahifa (pagina) care în istorie este cunoscutã sub denumirea de “Sahifa as-Sadiqa” [Pagina cea corectã]. Ali (a.s.) a avut o altã sahifa ce conţinea anumite legi şi era numitã “Al-Qadaya”. Jabir ibn ‘Abdullah (a.s.) a avut o altã sahifa, cunoscutã mai târziu sub denumirea de “Qatada”. Au mai fost apoi "Colecţiile de Hadisuri" ale lui Rafi‘ ibn Khadij, Samura ibn Jundub şi ale lui Abdullah ibn Mas‘ud (a.s.). Acestea sunt numele binecuvântate ale câtorva dintre acei companioni care au pãstrat în scris spusele şi discursurile Profetului (s.a.s.), judecãţile şi verdictele pe care el le-a emis in diferite împrejurãri. Studiul acestor însemnãri şi istoria vieţii celor care le-au pãstrat dovedesc, fãrã nicio îndoialã, cã pãstrarea hadisurilor nu s-a fãcut premeditat şi nu a fost o idee nãscutã la mult timp dupã moartea Trimisului lui Allah (s.a.s.). Însemnarea acestor hadisuri a început cu toatã seriozitatea în timpul vieţii Trimisului lui Allah (s.a.s.) şi aceastã sarcinã a fost preluatã de nobilii sãi companioni, însufleţiţi de un devotament autentic. Unul dintre companioni şi soţia lui erau nişte musulmani mediniţi foarte devotaţi. Când Trimisul lui Allah (s.a.s.) a sosit în oraşul lor, ei l-au oferit pe fiul lor, Anas, sã-i fie slujitor personal (ucenic). Mai bine de zece ani, Anas (a.s.) a trãit zi şi noapte alãturi de el. Bãiatul era foarte isteţ şi a învãţat sã scrie şi sã citeascã. Anas (a.s.) spune: “Tot timpul îmi notam lucrurile interesante din discursurile sale şi alte conversaţii ocazionale şi obişnuiam sã-i citesc Trimisului lui Allah (s.a.s.) aceste însemnãri, oricând avea puţin timp liber, iar dupã ce îşi dãdea încuviinţarea, fãceam o copie dupã ele pentru mine”. De fapt, el a adunat un pergament voluminos cu astfel de însemnãri pe care, mai târziu, obişnuia sã le arate învãţãceilor lui curioşi care se îngrãmãdeau sã asculte hadisuri de la el. ‘Abdullah ibn ‘Amr ibn al-’As (a.s.) are un exemplu de povestit în legãturã cu ce i s-a întâmplat lui: “Într-o zi i-a zis Trimisului lui Allah (s.a.s.): “O, Trimis al lui Allah! În predicile tale spui multe lucruri minunate, dar cu trecerea timpului, eu uit multe amãnunte”. Trimisul lui Allah (s.a.s.) a rãspuns: “Ajutã-te de mâna ta dreaptã”, acest lucru însemnând cã ar trebui sã scriu. Înainte n-am avut curaj sã fac însemnãri dinhHadis, dar de atunci încolo am încercat sã-mi însemn tot ce mã interesa din spusele şi faptele Profetului (s.a.s.)”. Acestea şi multe alte exemple se referã la însemnarea hadisurilor, chiar din timpul vieţii Trimisului lui Allah (s.a.s.), de cãtre oameni care aveau experienţa nemijlocitã şi au fost martori oculari ai multor evenimente. Astfel, tradiţiile Trimisului lui Allah (s.a.s.) au fost pãstrate la prima mânã şi ne-au parvenit într-o manierã demnã de toatã credinţa şi încrederea. Pentru a se feri de tradiţiile falsificate, Trimisul lui Allah (s.a.s.) a atras atenţia cã oricine îi va atribui vreun lucru pe care nu l-a spus el, locul sãu de odihnã va fi în Iad. Trimisul lui Allah (s.a.s.) a spus: “Sã fiţi atenţi cu tradiţiile ce vin de la mine, în afarã de ceea ce ştiţi voi, fiindcã cel care minte despre mine intenţionat va avea cu siguranţã lãcaş în Iad”. În timpul profetului Muhammed (s.a.s.) au fost scrise doar o micã parte din hadisuri, deoarece ele se transmiteau în special pe cale oralã din douã motive: 1. Profetul (s.a.s.) a interzis în prima etapã scrierea hadisurilor, în general, şi a permis aceasta doar unui numãr restrâns de companioni, mai sus amintiţi, de teama de a nu se amesteca versetele coranice, care erau scrise de îndatã ce erau revelate, cu hadisurile. 2. Arabii se bazau pe memoria lor, întrucât cei care ştiau sã scrie şi sã citeascã erau foarte puţini. Scrierea hadisurilor s-a rãspândit în perioada companionilor, dupã moartea Profetului (s.a.s.), cu intenţia ca oamenii sã fie cât mai aproape de conduitele, spusele şi faptele Profetului (s.a.s.) şi pentru a face o delimitare exactã între versetele coranice şi hadisuri. Culegerea hadisurilor a luat amploare în perioada urmaşilor companionilor datoritã lãrgirii statului islamic şi de teamã ca nu cumva sã se piardã tradiţia Profetului (s.a.s.) şi sã aparã nãscociri în privinţa hadisurilor, mai ales dupã discordiile care au avut loc în statul islamic. Cei care vroiau rãul Islamului începuserã sã nãscoceascã în ceea ce priveşte hadisurile Profetului (s.a.s.). Pânã în acel moment, hadisurile erau relatate fãrã condiţii datoritã faptului cã exista încredere şi fricã de Allah în comunitatea musulmanã şi nimeni nu îndrãznea sã mintã în privinţa religiei. În acea perioadã a luat naştere ştiinţa hadisurilor, ştiinţã caracteristicã comunitãţii musulmane; nu întâlnim la nicio altã comunitate o astfel de ştiinţã care se ocupã de primirea de veşti din trecut cu atâta exactitate. Oamenii de ştiinţã musulmani au pus bazele acestei ştiinţe a hadisurilor, având în vedere condiţii foarte stricte, tocmai pentru a fi convinşi de autenticitatea hadisurilor profetului Muhammed (s.a.s.) şi pentru a elimina astfel minciunile nãscocite în ceea ce priveşte tradiţia Profetului (s.a.s.). Nu s-a întâmplat astfel în ceea ce priveşte Coranul, pentru cã acesta fusese memorat şi scris de un grup de companioni de îndatã ce a fost revelat; de aceea nu existã nici cel mai mic dubiu asupra autenticitãţii sale. Secolul al II-lea În anul 99 hijri s-a relatat cã Omar ibn Abdullaziz, califul musulmanilor, a fost primul care a poruncit învãţaţilor scrierea hadisurilor, în mod oficial. L-a trimis pe Abu Bakr Ibn Hazim sã culeagã relatãrile Profetului (s.a.s.). De asemenea, a scris învãţaţilor musulmani din diferite regiuni sã culeagã hadisurile profetului Muhammed (s.a.s.). Unul dintre învãţaţii care au rãspuns la porunca lui Omar ibn Abdulaziz a fost Muhammed, fiul lui Muslim, fiul lui Şihab Ez-Zuhri, care a adunat hadisurile celor din oraşul Medina într-o culegere. Aceasta a fost prima încercare de a alcãtui o culegere cuprinzãtoare, însã fãrã clasificare în funcţie de teme, a hadisurilor profetului Muhammed (s.a.s.). În perioada urmãtoare au apãrut mai multe culegeri de hadisuri care erau clasificate pe teme, iar relatãrile Profetului (s.a.s.) erau diferenţiate de cele ale companionilor şi ale urmaşilor lor. Secolul al III-lea Apoi a urmat o altã etapã în culegerea de hadisuri şi anume scrierea numai a relatãrilor Profetului (s.a.s.), fãrã a se mai menţiona şi relatãrile companionilor şi ale urmaşilor lor. S-au scris culegeri care cuprindeau relatãrile fiecãrui companion, fãrã a fi clasificate pe teme, precum culegerea lui Ahmad, Işak, Malik, Sufyan Es-Seuri. Aceste culegeri cuprindeau relatãrile Profetului (s.a.s.), atât pe cele autentice, cât şi cele neautentice, ceea ce l-a fãcut pe Imam Bukhari sã culeagã numai hadisurile autentice în culegerea sa care a luat numele de “Sahih Bukhari”. Asemenea lui a cules şi contemporanul şi elevul sãu, Imamul Muslim, în culegerea care a luat numele de “Sahih Muslim”. Cei doi au clasificat hadisurile în funcţie de teme, astfel încât sã se poatã ajunge foarte uşor la hadisul dorit. Apoi au cules şi alţi învãţaţi musulmani hadisurile Profetului (s.a.s.), folosind metoda celor doi imami Bukhari şi Muslim. Astfel au apãrut urmãtoarele culegeri: “Sunen Abi Daud”, “Sunen An-Nisa’i”, “Sunen At-Tirmizi”, “Sunen Ibn Majah”. Spre deosebire de cei doi imami, aceştia nu au ţinut sã culeagã doar hadisurile autentice, deşi majoritatea sunt autentice. Secolul al III-lea a fost considerat de către specialiştii în ştiinţa hadisului drept cel mai înfloritor secol pentru ştiinţa hadisurilor. În acest secol au apãrut cele şase culegeri de hadisuri care au fost acceptate de cãtre comunitatea musulmanã; tot atunci au trãit cei care s-au dedicat şi au excelat în ştiinţa hadisurilor. Din cele prezentate mai sus reiese faptul cã strângerea hadisurilor a cunoscut mai multe etape, iar cea mai înfloritoare a fost cea din secolul al III-lea în care s-au scris majoritatea culegerilor de bazã referitoare la hadisurile Profetului (s.a.s.). În secolele care au urmat, învãţaţii musulmani au luat ca bazã şi au adus completãri la ceea ce s-a scris pânã în secolul al III-lea, pentru ca în secolul al IV-lea sã aparã ştiinţa hadisurilor într-o formã scrisã.
  11. Aly Zahra Amira

    Islam-ul

    Hadisul bun (hasen) Ceea ce s-a transmis de către un relatator bun (din punctul de vedere al comportamentului şi al memoriei) de la unul asemenea lui, până la sfârşitul şirului, fără să contrazică ceea ce este mai autentic decât el şi fără să aibă un cusur ascuns. Condiţii de acceptare a hadisurilor hasen (prezintă un nivel mai scăzut în raport cu cele autentice): - continuitatea şirului; - caracterul bun al relatatorului; - memoria bună sau scrierea bună a relatatorului; - să nu fie izolat, adică să nu contrazică ceea ce este mai autentic; - să nu conţină un cusur ascuns. Diferenţa dintre hadisul sahih şi hadisul hasen Hadisul sahih se deosebeşte de hadisul hasen prin faptul că relatatorii celui dintâi sunt mai buni din punctul de vedere al comportamentului şi al memoriei/scrierii decât relatatorii celui din urmă.
  12. Aly Zahra Amira

    Islam

    Importanţa Tradiţiei Profetului (s.a.s.) - Sunnah “V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul şi tradiţia mea (Sunnah); dacă vă veţi ţine de ele, nu veţi rătăci niciodată.” (Profetul Muhammed - s.a.s.). Sunnah - Tradiţia profetului Muhammed (s.a.s.) are o importanţă deosebită pentru fiecare musulman, deoarece constituie cea de-a doua sursă a Islamului, după Coran. Coranul cuprinde regulile generale şi principiile de bază ale religiei care sunt detaliate şi interpretate în Sunnah. Religia islamică nu poate fi completă şi nu poate fi pusă în aplicare fără Sunnah, deoarece ea este însăşi imaginea practică a Coranului. Sunnah detaliază şi interpretează regulile generale şi versetele cu sensuri ascunse care ar putea fi înţelese diferit dacă nu ar exista un sistem definit de interpretare. De fapt, trebuie să considerăm că Sunnah reprezintă singura explicaţie validă a învăţăturilor coranice şi singura modalitate de a evita disensiunile cu privire la interpretarea şi punerea lor în practică. Coranul nu a fost niciodată menit să fie folosit independent de călăuzirea Profetului (s.a.s.) şi de tradiţia lui, lucru dovedit de istoria revelării Coranului ce a fost pogorât pe parcursul a douăzeci şi trei de ani, în diverse împrejurări. Faptul că Sunnah este una dintre cele două surse de bază ale legislaţiei islamice este dovedit atât de Coran, de relatările profetului Muhammed (s.a.s.), cât şi de faptele primelor generaţii de musulmani, de acceptul unanim al comunităţii musulmane. 1). Dovezi din Coran. În Coran sunt multe versete care evidenţiază faptul că tradiţia Profetului (s.a.s) - Sunnah este una dintre sursele legislaţiei islamice şi că respectarea şi urmarea tradiţiei Profetului (Sunnah) este obligatorie. Voi prezenta în continuare câteva versete din care reies cele afirmate mai sus. Cel care crede în Allah trebuie să i se supună şi Profetului (s.a.s.): “O, voi cei care credeţi, supuneţi-vă lui Allah şi supuneţi-vă Profetului şi nu vă anulaţi faptele voastre”. (Sura Muhammed: 33); “Cel ce se supune Trimisului se supune neîndoielnic şi lui Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te-am trimis să fii peste ei păzitor!” (Sura An-Nisa': 80); “… Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă.” (Sura Al-Haşr: 7). Iată câteva versete care au clasificat credinţa în funcţie de supunerea faţă de Profet (s.a.s.), în funcţie de acceptul celor legiferate de el şi de oprirea de la cele interzise de el: “Nu se cuvine ca un drept-credincios şi nici o drept-credincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.” (Sura Al-Ahzab: 36); “Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru [certurile] cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârşită supunere [hotărârii tale].” (Sura An-Nisa': 65); “Singurele vorbe ale drept-credincioşilor, atunci când ei sunt chemaţi la Allah şi la Trimisul Său pentru a judeca între ei, sunt că ei trebuie să zică: 'Aceştia vor fi cei care izbândesc'.” (Sura An-Nur: 51). a. Versete din care reiese că Sunnah, în cea mai mare parte, este revelaţie de la Allah şi că profetul Muhammed (s.a.s.) nu a venit cu ceva de la el în ceea ce priveşte legislaţia islamică, iar ceea ce a interzis Profetul (s.a.s.) prin tradiţia lui este identic cu tot ceea ce a interzis Allah în Coran: “Luptaţi împotriva celor care nu cred în Allah şi în Ziua de Apoi şi nu opresc ceea ce Allah şi Trimisul Său au oprit şi nu împărtăşesc religia adevărului”. (Sura At-Tauba: 29); “Pentru aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie, El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi-i opreşte de la cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori”. (Sura Al-Araf: 157). b. Versete care evidenţiază faptul că Profetul (s.a.s.) interpretează şi detaliază versetele Coranului şi că el este o sursă de învăţătură pentru comunitatea lui. Allah Preaînaltul ne spune în Coranul cel Sfânt: “Iar ţie ţi-am pogorât Noi Coranul pentru ca tu să le tâlcuieşti oamenilor desluşit ceea ce a fost pogorât în el poate că ei voi chibzui”. (Sura An-Nahl: 44); “Şi nu ţi-am pogorât ţie cartea decât ca să le desluşeşti lor limpede cele asupra cărora aveau ei neînţelegeri şi ca un ghid şi ca îndurare pentru un neam de oameni care cred”. (Sura An-Nahl: 64)“; ''Allah şi-a arătat bunăvoinţa faţă de credincioşi, trimiţându-le un profet chiar din mijlocul lor, care să le recite versetele Sale, să-i curăţească şi să-i înveţe Cartea şi Înţelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată”. (Sura Al-Imran: 164). Teologii musulmani au spus că prin cuvântul “înţelepciunea” din versetul menţionat mai sus se înţelege tradiţia Profetului (s.a.s.). 2). Argumente din Sunnah. Există foarte multe relatări ale Profetului (s.a.s.) din care reiese că Sunnah este una dintre sursele de bază ale Islamului. S-a relatat că profetul Muhammed (s.a.s.) l-a întrebat pe Mu'az ibn Jebel când l-a trimis în Yemen pentru a-i învăţa pe cei de acolo Islamul: “Pe ce te vei baza când vei judeca între ei?”. A spus: “Pe Coranul cel Sfânt”. “Şi dacă nu vei găsi în Coran?”. A spus: “Pe Sunnah (tradiţia Profetului)”. A spus: “Şi dacă nu vei găsi în Sunnah?”. A spus: “Mă voi strădui să dau verdictul corect”. A spus: “Laudă lui Allah care l-a îndrumat pe trimisul Trimisului lui Allah Preaînaltul!”. În continuare vă voi prezenta câteva relatări în care profetul Muhammed (s.a.s.) afirmă că i s-a revelat Coranul şi nu numai, iar ceea ce a poruncit şi a legiferat face parte din revelaţie, iar fapta după Sunnah este faptă după Coran, supunerea faţă de Trimis este supunerea faţă de Allah, iar tăgăduirea Profetului (s.a.s.) este tăgăduirea lui Allah: “Între noi şi voi se află Cartea lui Allah; ceea ce găsim în ea permis, permitem, iar ceea ce găsim în ea interzis, interzicem; cu siguranţă că ceea ce a interzis Profetul este la fel ca o interdicţie venită de la Allah.” (Relatat de Ibn Mageh). “Exemplul meu şi a ceea ce mi-a trimis Allah este asemenea exemplului unui bărbat care a spus: O parte din neamul său l-au ascultat şi au părăsit acel ţinut, iar o parte dintre ei a rămas şi a fost nimicită la venirea armatei. Exemplul acestora este asemenea celui care mi s-a supus şi a urmat ceea ce mi s-a dat şi a celui care m-a tăgăduit şi a tăgăduit ceea ce mi s-a dat”. (Relatat de Bukhari). “Cine mi se supune mie I se supune lui Allah şi cine mă tăgăduieşte Îl tăgăduieşte pe Allah”. În altă relatare: “Toată comunitatea mea va intra în Paradis în afara celui care a refuzat”. Au întrebat: “Cine a refuzat, o, Profetule?” A spus: “Cine mi s-a supus va intrat în Paradis, iar cel care m-a tăgăduit a refuzat”. Relatări în care Profetul (s.a.s.) ne porunceşte să-i urmăm tradiţia şi să luăm ritualurile de adorare de la el, să ascultăm, să memorăm şi să trasmitem mai departe relatările lui, în care ne-a interzis să născocim sau să minţim în ceea ce priveşte relatările lui şi în care l-a avertizat pe cel care procedează astfel: “V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul şi tradiţia mea (Sunnah); dacă vă veţi ţine de ele, nu veţi rătăci niciodată”. (Relatat de Beyhaki); “Urmaţi tradiţia mea şi tradiţia califilor bine călăuziţi”. (Relatat de Abu Daud); “Rugaţi-vă aşa cum m-aţi văzut pe mine rugându-mă”. (Relatat de Bukhari); “Urmaţi-mă în ceea ce priveşte ritualurile de adorare ale pelerinajului”. (Relatat de Nisayi); “Cine minte în ceea ce mă priveşte nu se poate compara cu minciuna asupra altuia, cine minte despre mine intenţionat să-şi pregătească locul în foc.” 3. Faptele companionilor. Aceasta era atitudinea companionilor în ceea ce priveşte tradiţia Profetului (s.a.s.). Pentru ei, tradiţia Profetului (s.a.s.) a reprezentat sursa revelaţiei, astfel încât arătau supunere faţă de tot ce spunea şi făcea sau le spunea să facă şi, de asemenea, se opreau de la cele de la care i-a oprit Profetul (s.a.s.). Îl urmau aşa de atenţi, încât făceau tot ce făcea Profetul (s.a.s.) şi lăsau tot ceea ce lăsa Profetul (s.a.s.), fără să cunoască motivul sau înţelepciunea acestora, conform celor transmise de Bukhari de la Ibn Omar: “Profetul a purtat un inel de aur şi oamenii au început să poarte şi ei, iar când profetul Muhammed şi-a scos inelul şi l-a aruncat, spunând: l-au aruncat şi oamenii.” Odată, Profetul (s.a.s.) s-a dus să-şi îndeplinească rugăciunea împreună cu companionii săi, iar când a intrat în moschee s-a descălţat şi şi-a pus încălţările în stânga. Când au văzut asta, companionii au făcut şi ei la fel. După ce au terminat rugăciunea, Profetul (s.a.s.) i-a întrebat: “Ce v-a făcut să vă descălţaţi?”. Au spus: “Te-am văzut că te-ai descălţat, aşa că ne-am descălţat şi noi”. Atunci Profetul (s.a.s.) a spus: “A venit îngerul Jibril şi mi-a zis că am murdărie pe talpa încălţămintei”. (Relatat de Abu Daud). 4. Acceptul unanim al comunităţii musulmane. Dacă analizăm spusele şi faptele companionilor, a urmaşilor lor şi a învăţaţilor de după ei, nu vom găsi o singură persoană care să aibă în suflet credinţă şi să refuze să urmeze tradiţia Profetului (s.a.s.) şi să nege faptul că este una dintre sursele Islamului. Ba chiar vom vedea că oamenii erau strâns legaţi de tradiţia Profetului (s.a.s.) şi îi avertizau pe cei care o contraziceau. Aşadar ideea conform căreia Sunnah este considerată ca fiind cea de-a doua sursă de bază a Islamului, după Coran, este unanim acceptată de comunitatea musulmană. În acest sens, Imam Şafi’i a spus: “Oamenii au avut o opinie unanimă în ceea ce priveşte faptul că dacă un om ajunge să aibă cunoştinţă despre ceva din Sunnah, nu trebuie să neglijeze această informaţie şi să prefere în locul acesteia părerea altor oameni”. De asemenea, a mai spus: “Nu am auzit pe cineva pe care să-l aleagă oamenii ca reprezentant al lor sau care s-a dedicat ştiinţei să contrazică faptul că Allah Preaînaltul a poruncit supunerea faţă de Profet (s.a.s.) şi urmarea tradiţiei sale şi că Allah a hotărât ca toţi să-l urmeze. Nu trebuie ca oamenii să respecte alte porunci decât cele din Coran şi din Tradiţia Profetului”. Afirmaţiile care nu aparţin Coranului şi Sunnei sunt afirmaţiile oamenilor, iar Allah ne-a poruncit nouă, celor dinaintea noastră şi celor de după noi să acceptăm cele transmise de profetul Muhammed (s.a.s.). Imamul Ibn Hazim a spus în legătură cu versetul: “...şi dacă aveţi divergenţe în ceea ce priveşte un lucru, comparaţi-l cu ceea ce a spus Allah şi Trimisul lui, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi”. (Sura An-Nisa: 59) următoarele: “Societatea musulmană are o părere unanimă în ceea ce priveşte faptul că acest verset este valabil pentru noi şi pentru toate creaturile înzestrate cu suflet - oameni si ginni, până în Ziua Judecăţii, aşa cum este valabil şi pentru cei care au trăit în timpul profetului Muhammed (s.a.s.) şi pentru toţi cei care au venit după el, fără nicio diferenţă.” De asemenea, şeikhul Islamului, Ibn Teymiye, a spus: ,,Şi se ştie că nu există vreun imam acceptat de comunitatea islamică, în general, care să contrazică intenţionat tradiţia profetului Muhammed (s.a.s.). Ba chiar ei sunt de acord că este obligatoriu să urmăm tradiţia Profetului (s.a.s.) şi că afirmaţia oricăruia dintre noi poate fi acceptată sau respinsă în afară de cea a profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Cherim Enghin la 08:46:00
  13. Aly Zahra Amira

    Islam

    Hadisul bun (hasen) Ceea ce s-a transmis de către un relatator bun (din punctul de vedere al comportamentului şi al memoriei) de la unul asemenea lui, până la sfârşitul şirului, fără să contrazică ceea ce este mai autentic decât el şi fără să aibă un cusur ascuns. Condiţii de acceptare a hadisurilor hasen (prezintă un nivel mai scăzut în raport cu cele autentice): - continuitatea şirului; - caracterul bun al relatatorului; - memoria bună sau scrierea bună a relatatorului; - să nu fie izolat, adică să nu contrazică ceea ce este mai autentic; - să nu conţină un cusur ascuns. Diferenţa dintre hadisul sahih şi hadisul hasen Hadisul sahih se deosebeşte de hadisul hasen prin faptul că relatatorii celui dintâi sunt mai buni din punctul de vedere al comportamentului şi al memoriei/scrierii decât relatatorii celui din urmă.
  14. Aly Zahra Amira

    Vestimentație

    Vestimentatia in Islam pentru Femei si Barbati Salam aleikum wa rahmatullahi wa barakatuhu! Acest articol vine in completarea articolului precedent si pentru inceput este necesar sa definim anumiti termeni pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine. Aurah– partile corpului ce trebuie acoperite Mahram- o persoana, barbat sau femeie inrudit prin sange, casatorie sau alaptare. Este cel sau cea cu care nu este permisa casatoria, cum ar fi tata, nepot, unchi, etc. Haya– sfiala inascuta Hijab– acest cuvant are cateva intelesuri diferite, printre care si ceva care ascunde sau perdea, bariera. In mod comun este cunoscut ca esarfa cu care se acopera femeile, iar intr-un sens mai larg o vestimentatie si un comportament modest. Islamul acorda femeii o pozitie inalta si onorabila, iar regulile Islamice privind acoperirea au ca scop protejarea si asigurarea demnitatii si onoarei. Cuvantul cel mai comun pentru acoperire este Hijabul. Toti Invatatii de-a lungul istoriei Islamului sunt de acord cu faptul ca indeplinirea conditiilor de acoperire este o obligatie pentru toti Musulmanii, barbati sau femei. Ei si-au argumentat opiniile pe evidentele din Coran si Sunnah si pe care le-am explicat in amanunt in articolul precedent. Hijabul pentru Femei Scopul Hijabului este acela de a acoperi aurah, iar aurah variaza in diferite situatii si in functie de diferite grupuri de oameni. Vom incepe cu conditia pe care trebuie sa o indeplineasca Hijabul pentru femei in locurile publice si fata de barbatii non-mahram. Atata timp cat conditiile sunt indeplinite, femeia poate purta ceea ce doreste. –Hijabul trebuie sa acopere intregul corp cu exceptia fetei si palmelor. –Nu trebuie sa fie transparent sau stramt. Hainele stramte chiar daca ascund culoarea pielii, totusi dezvaluie marimea si conturul corpului, sau anumitor parti ale corpului. –Nu trebuie sa fie vesminte care sa atraga atentia barbatilor non-mahram; nu trebuie sa fie extravagante si excesiv de opulente –Nu trebuie sa fie vesminte purtate din vanitate sau pentru faima si popularitate –Nu trebuie sa fie parfumate. Aceasta intedictie se aplica atat pentru corp cat si pentru haine – Nu trebuie sa semene cu haine specifice ne-musulmanilor Vestimentatia barbatilor “Spune dreptcredinciosilor sa-si plece privirile lor (sa nu priveasca la ceea ce este oprit) si sa-si pazeasca pudoarea lor (evitarea adulterului si pazirea partilor intime de privirea celorlalti).Aceasta este mai curat pentru ei. Allah doara, este Binestiutor[Khabir] a ceea ce fac ei.” [24:30] In Islam sunt anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineascavestimentatia barbatilor, iar acestea sunt: –Partea corpului de la buric pana la genunchi, trebuie sa fie acoperita –Nu trebuie sa fie asemanatoare cu vesmintele specifice ne-musulmanilor. Hainele obisnuite care nu sunt reprezentative pentru un anumit grup sau secta, sunt permise –Nu trebuie sa se asemene cu haine purtate de catre femei -Sa nu fie transparente sau stramte -Sa nu fie vesminte confectionate din matase si sa nu poarte bijuterii din aur- acestea sunt permise femeilor Invatatii sunt de acord ca pentru barbati, tot ceea ce este intre buric si genunchi(inclusiv genunchii) trebuie acoperite in prezenta oricarei persoane. Singura exceptie este sotia sa. De asemenea este recomandat pentru barbati sa nu poarte vesminte care cad mai jos de glezne. Aurah femeii fata de sotul ei Nu este nicio aurah intre sot si sotie. Atunci cand femeia este singura cu sotul ei, ii este permis sa poarte haine care le sunt pe plac. “Si printre semnele Lui [este acela] ca El v-a creat din voi insiva soate, pentru ca voi sa traiti in liniste impreuna cu ele. Si El a pus intre voi dragoste si indurare si intru aeasta sunt semne pentru un neam[de oameni] care chibzuiesc.” [30:21] Aurah femeii fata de cei care sunt mahram pentru ea Cine este mahram pentru mine? Mahram este considerata persoana cu care niciodata nu este permisa casatoria, din cauza relatiei apropiate de sange, alaptare sau mariaj, si este persoana cu care este permis sa stai singura. -o relatie apropiata de sange. Pentru femei: tatal ei, bunicul ei, fiul, nepotul, fratele, unchii si nepotii paterni si materni. Pentru barbati: mama, fiica, nepoata, sora, matusile si nepoatele paterne si materne. –relatia de alaptare Aici poate fi inclus oricine, barbat sau femeie care au fost alaptati de aceeasi mama sau doica, cunoscuti sub denumirea de frati de lapte –relatia datorata mariajului Cei care devin rude prin mariaj: socrul, soacra, tatal vitreg, bunicul vitreg, fiul vitreg Cand femeia se afla printre mahram, invatatii Islamului sunt de acord ca ea nu trebuie sa aplice regulile stricte de acoperire, ci mai degraba ea poate sa nu-si acopere: parul, fata, bratele, palmele, picioarele de la genunchi in jos, talpile. Totusi, femeia trebuie sa aiba mereu in vedere ca ea este cunoscuta pentru modestia si sfiala(haya) ei, si nu trebuie sa se afiseze prea mult. Aurah femeii in fata femeilor Musulmane In acord cu majoritatea invatatilor, aurah femeii in fata altor femei musulmane, este de la buric pana la genunchi. Aceasta face parte din indurarea lui Allah de a lasa femeile libere in casele lor si printre rudele ei apropiate sau prietene apropiate, de a-si desfasura activitati normale pentru femei asa cum este si alaptatul. Daca insa, femeia Musulmana se gaseste intr-o situatie in care sunt prezente si femei de al caror caracter se indoieste sau care sunt cunoscute pentru un caracter rau, atunci nu trebuie sa-si arate corpul deloc, ci trebuie sa aplice aceleasi reguli pe care le aplica in public. Aurah femeii in fata femeilor ne-Musulmane Aceasta este o chestiune despre care invatatii au opinii diferite. Unii spun ca se aplica aceleasi reguli ca pentru femeile Musulmane, altii spun ca femeia trebuie sa aplice reguli stricte de acoperire fata de femeile ne-Musulmane. In timpul Profetului, sall Allahu aleihi wa sallam, o evreica si cele care adorau idoli obisnuiau sa intre la sotiile Profetului, saws pentru diferite motive. Nu s-a relatat ca sotiile Profetului, sall Allahu aleihi wa sallam, cele mai bune si cele mai virtuoase femei, s-au acoperit in astfel de situatii.[Sheikh Ibn Baaz, fatwa al-jaami’ah li’l-mar’ah al Muslimah] Cand o femeie decide ce nivel de acoperire sa adopte fata de femeile ne-Musulmane, trebuie sa aiba in vedere ca femeile ne-Musulmane nu cunosc faptul ca nu au voie sa descrie frumusetea femeii Musulmane niciunui barbat. De aceea este important sa ia aceasta decizie in functie de situatie, si sa nu uite ca intotdeauna trebuie ca hainele ei sa reflecte modestia si demnitatea ei. Iar daca in adunare se regasesc femei necunoscute, este mai bine sa aleaga o varianta care sa presupuna un grad mai ridicat de acoperire. Aurah femeii in fata copiilor sai Daca copilul este mic sau incapabil sa inteleaga intelesul de aurah sau de sexualitate, atunci este permis pentru ea sa nu se acopere mai mult decat pentru femeile Musulmane. Daca copilul este baiat si se apropie de varsata la care intelege sau face diferenta intre barbati si femei, atunci aurah femeii este ca pentru barbatii mahram. Toti Musulmanii, barbati sau femei trebuie sa pastreze un simt al haya(sfiala, rusine) tot timpul pentru ca haya este o parte a credintei. Iar hainele, sunt de obicei un indicator al modestiei. Profetul, sall Allahu aleihi wa sallam a spus:”Credinta consta in mai mult decat saizeci de ramuri(parti). Iar haya este o parte a credintei”.[Saheeh Bukhari] Recapitulare: Aurah femeii fata de: Ce poate sa ARATE Sot Nu este aurah intre sot si sotie Barbatii mahram Ceea ce se vede in mod normal: Parul,fata,gatul,bratele,picioarele de la genunchi in jos Barbatii non-mahram Fata si palmele Femeile Musulmane Parul,fata,gatul,bratele,picioarele de la genunchi in jos,pieptul daca este necesar Femeile ne-Musulmane Opiniile invatatilor difera. Unii permit acelasi grad de acoperire ca ptr femeile Musulmane; Altii recomanda o acoperire mai stricta in functie de situatie Copii mici La fel ca pentru femeile Musulmane Baietii mai mari (membri de familie) Ca pentru barbatii mahram Baietii mai mari (straini de familie) Ca pentru barbatii non-mahram Aurah in timpul Rugaciunii [As-Salat] Salat este momentul in care suntem conectati cu Creatorul Universului. Pentru acest moment trebuie sa aratam si sa ne simtim cel mai bine. Cand vine timpul Rugaciunii, femeia trebuie sa indeplineasca conditiile de acoperire a aurei. “Luati-va gatelile (se are in vedere cele mai bune si curate vesminte)voastre in timpul Rugaciunii”.[7:31] Profetul, sall Alahu aleihi wa salam a spus:” Allah nu accepta Rugaciunea femeii care a atins pubertatea daca nu poarta un val”. Aurah femeii atunci cand face Rugaciunea, este identica cu cea fata de barbatii non-mahram. Este perfect acceptabil pentru o femeie sa poarte un vesmant lung si larg peste hainele sale de interior, asumandu-ne faptul ca femeia face Rugaciunea in intimitatea casei sale. Daca face Rugaciunea la moschee, atunci trebuie sa poarte haine adecvate pentru iesirea in spatii publice si fata de barbatii straini. In ce priveste Rugaciunea barbatului, pentru a fi valida, trebuie de asemenea sa-si acopere aurah, care este portiunea dintre buric pana dupa genunchi. Totusi, deoarece Islamul este o religie care tine cont de coeziunea si unitatea comunitatii si respectul pentru ceilalti, barbatul trebuie sa aiba mereu in vedere unde se afla. Chiar daca lasarea umerilor si a pieptului descoperite nu invalideaza Rugaciunea, poate sa-i faca pe ceilalti sa se simta inconfortabil. In acord cu spiritul de haya, este de dorit pentru Musulmani(barbati si femei) sa aiba grija de lucrurile care ar putea sa-i afecteze atat pe ei, dar si pe cei din jurul lor. Este preferabil pentru barbati sa se parfumeze cand stau in fata Domnului lor pentru Rugaciune. Femeile trebuie sa aiba grija in aceasta privinta. In timp ce este permis, si chiar recomandat sa se parfumeze in casa, nu este acceptabil nici ca corpul ei nici hainele ei sa fie parfumate atunci cand merge pentru Rugaciune la Moschee. Intelepciunea codului vestimentar in Islam Pentru a intelege si a clarifica acest aspect, trebuie sa ne reamintim cateva concepte de baza. Primul, si cel mai important, este acela ca Islamul a fost revelat pentru toti oamenii, in toate locurile si in toate timpurile. Ceea ce are legatura cu moda, nu este relevant. In al doilea rand Islamul este religia care tine cont de sanatatea fizica, spirituala si emotionala, si nu numai pentru fiecare individ in parte ci pentru comunitate si societate in intregul ei. Aceasta implica respect pentru Allah, pentru fiecare dintre noi si pentru noi insine. In al treilea rand, avand un cod al vestimentatiei atat pentru barbati cat si pentru femei, Islamul nu atribuie intreaga responsabilitate asupra unui singur gen, mai mult, versetul care se refera la barbati este inaintea celui care se refera la femei. Ambii, atat barbatii cat si femeile trebuie sa-si plece privirile si sa-si pastreze modestia, si se asteapta din partea lor sa contribuie la crearea unui mediu social bazat pe maniere, morala si valori. Termenul Hijab, este mai mult decat o esarfa si mai mult decat un cod al vestimentatiei. De exemplu, daca o femeie Musulmana este corect acoperita dar in acelasi timp foloseste un limbaj neadecvat, ea nu indeplineste conditiile Hijabului. Femeile care poarta Hijabul au parte de numeroase beneficii care decurg din aderarea la codul Islamic. Ele nu mai sunt tratate ca obiecte sexuale, ci sunt apreciate pentru intelectul lor. Ele nu mai sunt pretuite pentru aspectul sau pentru forma corpului lor, ci pentru personalitatea si caracterul lor. Femeile care poarta Hijab au raportat un minim de hartuire sexuala la locul de munca. Multe femei au declarat ca atat Musulmanii cat si ne-Musulmanii sunt mai inclinati sa se poarte bine si cu respect fata de femeile care poarta Hijab. Barbatii, in mod special sunt mai amabili, isi cer scuze pentru un limbaj neadecvat, si se adreseaza cu respect femeilor acoperite. [sursa islamreligion.com] Hijabul inseamna respect, demnitate, onoare, eliberare! Bazat pe observatiile propii de-a lungul timpului as putea sa-mi permit sa dezvalui unele din aceste observatii. Sunt femei care nu-si doresc sa poarte Hijabul vreodata. Sunt femei care se gandesc sa-l poarte la un moment dat. Sunt femei care nu-l poarta din teama de reactia celorlalti. Sunt femei care il poarta fara sa cunoasca exact motivul. Sunt femei care il poarta pentru ca face parte din cultura zonei in care traiesc. Sunt femei care il poarta din respect pentru parinti, sot sau comunitate. Dar sunt si femei care poarta Hijabul de dragul lui Allah, si din credinta si convingere proprie, si nu este credinta mai trainica si mai dainuitoare decat credinta din convingere si nu este rasplata decat pentru faptele implinite de dragul lui Allah! “Acestea sunt oranduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah si Trimisului Sau, pe acela il va face [Allah] sa intre in Gradini pe sub care curg paraie, pentru a ramane vesnic in ele, iar aceasta este mare izbanda.”[ 4:13]
  15. Aly Zahra Amira

    De știut. Când călătorești într-o tara araba

    Ce trebuie să știi când călătorești într-o țară musulmană? 03.08.2017 @ 09:08 PM Conflictele sângeroase din Orientul Mijlociu și situația emigranților din Europa ne-au indus tuturor o oarecare teamă de Islam. De aceea, înainte de a călători într-o țară musulmană, avem anumite rezerve. Ar trebui spus încă de pe acum, că, dacă nu mergem într-o zonă de război, nu avem de ce ne teme. Multe țări în care Islamul este religia predominantă sunt pline de frumuseți ce abia așteaptă să fie descoperite. Desigur, există numeroase bariere culturale de care trebuie să ținem cont. În continuare, vă vom prezenta câteva informații generale și vă vom da câteva sfaturi despre cum ar trebui să vă comportați într-o țară musulmană, chiar și într-una dezvoltată din punct de vedere turistic. Fiecare țară musulmană e unică Așa cum știm că, spre exemplu, Bulgaria nu seamănă deloc cu Norvegia (ambele considerate țări predominant creștine), la fel de conștienți trebuie să fim de faptul că fiecare țară musulmană are propria ei cultură. De aceea, înainte să călătoriți, asigurați-vă că vă documentați puțin asupra acelei culturi și a regulilor de conduită din societatea respectivă. De asemenea, nu toate țările unde majoritatea populației este musulmană au neapărat legi impuse de religie. Indonezia (unde locuiesc 12,7% din toți musulamnii lumii), Turcia, Marocsau Albania sunt țări în care toleranța religioasă este de la sine înțeleasă. Ospitalitatea face parte din cultură Musulmanii sunt, în general, primitori cu oaspeții lor. Cam oriunde vă duceți vi se va oferi un ceai sau o cafea, iar refuzul ar putea fi considerat nepoliticos. Dacă nu sunteți îmbrăcați cumva bătător la ochi (ajungem curând și la partea asta), sunt șanse mari să fiți primiți călduros. Spre exemplu, într-o țară musulmană conservatoare precum Iranul, ospitalitatea și politețea sunt excesive. Veți primii invitații sincere de la străini să beți un ceai cu ei sau chiar să luați masa cu familia lor, iar dacă cereți localnicilor îndrumări, vă vor conduce chiar ei până la locul pe care îl căutați. Situația nu este prea diferită nici în țările arabe, așa că studiați puțin diversele și complicatele forme de politețe ale fiecări destinații. Mâncarea e delicioasă și multă Adesea, musulmanii își arată ospitalitatea prin mâncare. Dacă mergeți acasă la cineva, sunt șanse mari să vă întâmpine un ospăț regal. Dacă ați fost vreodată la un restaurant libanez, imaginați-vă cât de gustoase și condimentate sunt mâncărurile acelea în țara lor. Nu cumva să cereți porc, deoarece carnea aceea este haram (interzisă). Pentru ca un tip de carne să fie halal (permis), contează atât modul de preparare, dar și felul în care a fost ucis animalul. În timpul mesei, folosiți doar mâna dreaptă pentru a mânca. E foarte politicos să acceptați toată mâncarea care vi se oferă, dar nu uitați să lăsați câteva bucăți în farfurie. Dacă nu faceți asta, gazda va crede că nu v-a hrănit îndeajuns. De asemenea, nu vă suflați niciodată nasul în timpul mesei, nici măcar într-un restaurant. Ce bem într-o țară musulmană? E o întrebare bună deoarece, în mod tradițional, Islamul interzice alcoolul. Însă nu toate țările musulmane au parte de prohibiție totală. De cele mai multe ori, aveți voie să consumați alcool doar în hoteluri și localuri destinate turiștilor (precum în Maldive). Destinații populare precum Turcia, Maroc, Egipt sau Iordania nu au restricții asupra băuturii. În Emiratele Arabe Unitealcoolul este legal (cu excepția emiratului Sharjah), iar în Indonesia acesta nu poate fi comercializat în magazine mici. Puține țări îl interzic complet (Arabia Saudită, Kuweit), dar, chiar și așa, localnicii găsesc metode de a distila sau de a trece alcoolul peste granițe. Îmbrăcați-vă modest Chiar și într-un oraș cosmopolit precum Istanbulnu veți putea intra în moschei dacă nu sunteți îmbrăcați corespunzător. De obicei, musulmanii sunt ghidați de conceptul numit haya (modestie, dar și timiditate). Doar în Arabia Saudită și în Iran femeile sunt obligate să poarte o eșarfă care să le acopere capul. Totuși, în orice țară musulmană, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, este recomandat ca îmbrăcămintea să acopere măcar umerii, iar pantalonii sau fustele să acopere genunchii. Așa cum mai spus, fiecare țară musulmană are propriile reguli și recomandări. Dacă suportați cu greu căldura, încercați hainele vaporoase, dar țineți minte și că majoritatea regulilor specifică doar cât de lungi trebuie să fie hainele, nu și cât de strâmte. Doamnele și domnișoarele ar trebui să rețină că bărbații localnici (chiar și în Maroc și Egipt) tind să privească insistent și chiar să hărțuiască verbal femeile care încalcă normele modestiei. Atenție la gesturi În general, un bărbat musulman nu va strânge mâna unei persoane de sex opus, decât dacă este înrudită cu ea. Uneori, nici măcar conversațiile între sexe opuse nu sunt privite cu ochi buni. Atunci când interacționați cu musulmanii, cel mai simplu e să-i lăsați pe ei să facă primii pași și apoi să le urmați exemplul. În Orientul Mijlociu, pantofii sunt consideraţi un lucru murdar și este important să-i dați jos înainte să intrați într-o moschee sau înainte să vă așezați pe un covor pentru masă. Evitați să arătați cuiva talpa piciorului, deoarece reprezintă o insultă. Sfat important pentru cupluri: încercați să nu vă manifestați afecțiunea în public. Religie Foarte mulți musulmani vor fi curioși să afle de unde veniți și ce religie practicați. Creștinii sau evreii n-ar trebui să întâmpine probleme, întrucât mulți musulmani sunt conștienți de faptul că venerează același Dumnezeu. Ateii și agnosticii sunt, însă, încurajați să mintă. Desigur, orice țară musulmană are propriul ei număr de atei (declarați sau nu). Totuși, nu știți peste cine dați. Nu spune nimeni că veți păți ceva rău dacă declarați că nu credeți în Dumnezeu, dar acest fapt poate genera o discuție interminabilă în care interlocutorul va încerca chiar să vă convertească la Islam. În moschei, purtați-vă cuviincios. Pe lângă descălțarea obligatorie, femeile sunt obligate să-și acopere capul, dar, de obicei, primesc eșarfe la intrare. Evitați orele de rugăciune și țineți minte că, în interiorul lăcașelor de cult, există locuri separate pentru bărbați și femei. Poate că aceste reguli vă pot părea îngrăditoare, dar ele nu ar trebui să vă strice bucuria de a vizita o țară musulmană. Relaxați-vă, fiți politicoși și binevoitori, la fel cum faceți atunci când mergeți în orice țară străină. Nu vă lăsați influențați de prejudecăți, urmați sfaturile ghidului și veți avea parte una dintre cele mai fascinante vacanțe posibile.

România in stăre de urgenţă

Starea de alertă permite autorităţilor să ia orice măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea pericolelor pe care le presupune constatarea unei situaţii de urgenţă. Allah să ne binecuvânteze şi să ne protejeze ţara, România

coronavirus-.jpg

×